Mama care urmează să aducă pe lume un copil trebuie să se spovedească și să se împărtășească, pentru ca pruncul ei să se nască în această binecuvântare. Dacă mama nu se poate deplasa poate cere preotului să vină acasă pentru savârșirea acestor două Sfinte Taine. Părinții trebuie să se roage pentru copilul pe care urmează sa-l primească de la Dumnezeu și să caute să păstreze în casă o atmosferă de pace și dragoste, căci aceasta se va transmite și pruncului din pântecele mamei. „Educația copilului începe încă din perioada sarcinii. Dacă mama care poartă în pântece se supără şi se mâhneşte, atunci şi fătul se tulbură în ea. Iar dacă mama se roagă şi trăieşte duhovniceşte, copilaşul din pântecele ei se sfinţeşte. De aceea, femeia atunci când este însărcinată trebuie să rostească Rugăciunea lui Iisus, să citească puțin din Evanghelie, să psalmodieze, să nu-și pricinuiască neliniști, dar și ceilalți să caute să nu o mâhnească. Făcând astfel, copilul care se va naște va fi sfințit, iar părinții nu vor avea probleme cu el, nici când este mic, nici când va crește mare.” (Sf. Paisie Aghioritul)

​

După naștere – Molitfele la o zi, opt zile și patruzeci de zile de la naștere

Aceste molitfe sunt rânduieli de rugăciune pe care Biserica le săvârşeşte  după naştere pentru mamă și copil.

Molitfele la ziua întâi după naștere se făceau de către preot la casa unde s-a născut pruncul însă, în zilele noastre, cel mai adesea ele se fac de către preoții misionari de la capelele sau bisericile din incinta maternităților. Această scurtă slujbă începe cu o rugăciune de sfințire a apei și trei rugăciuni pentru iertarea păcatelor și curățirea femeii lăuze de întinăciunea trupească, pricinuită de naștere – întrucât toți suntem zămisliți în fărădelegi și născuți în păcate (Ps. 50, 6) – și cere Domnului să o miluiască pe mamă și pe prunc, trimițându-le îngeri păzitori. Atunci când nu există preot în maternitate, molitfele la o zi se citesc odată cu cele la opt zile in biserica pentru rugăciunea de punere a numelui. Rânduiala de a pune pruncului numele în a opta zi de la naștere este biblică, fiind amintită și în Evanghelie. În ziua a opta i s-a pus numele Mântuitorului: „Și când s-au împlinit opt zile [de la naștere], la tăierea-împrejur I-au pus numele Iisus, cum a fost numit de înger, mai înainte de a se zămisli în pântece.” (Luca 2,21)

De ce ziua a opta? – pentru că, săptămâna având șapte zile, ziua a opta este simbolul veșniciei. Preotul însemnează pruncul cu semnul Sfintei Cruci, la frunte, la gura și la piept. După acest act, se rostește o rugăciune în cadrul căreia se pomenește pentru prima data numele copilului la cuvintele: “Să se însemneze lumina fetei Tale peste robul Tău acesta (N) și să se însemneze Crucea Unuia-Născut Fiului Tău în inima și în cugetul lui“. După rostirea acestei rugăciuni, preotul ia pruncul în brațe și face cu el semnul Sfintei Cruci, cântând troparul și Condacul Întâmpinării Domnului, apoi rostește cuvintele pentru încheierea slujbei. Ziua a opta, în care se citesc aceste rugăciuni, simbolizează Împărăția lui Dumnezeu. Astfel, Biserica primește pruncul ca pe o făptură creată pentru veșnicie. 

La patruzeci de zile de la naștere mama și copilul, însoțiți de naș, trebuie să vină la biserică pentru a li se citi moliftele rânduite la acest soroc, pentru curăţirea mamei şi intrarea ei în biserică și pentru închinarea pruncului. Aceasta rânduială se face la patruzeci de zile indiferent dacă copilul este botezat sau nu. Pruncii de parte bărbătească sunt închinați și în Sfântul Altar, dar doar în cazul în care au primit deja botezul. Aceste molitfe se pot face chiar și atunci când nașul nu este prezent, dar este recomandat ca acesta să participe la molitfele de la patruzeci de zile pentru a primi pruncul.

​

Punerea numelui

Noul botezat trebuie să poarte numele unui sfânt ortodox și este de recomandat să se pună doar un singur nume noilor născuți. În acest fel, cel botezat va avea un patron sau un ocrotitor ceresc, a cărui zi de pomenire îi va fi zi onomastică.

​

Nașii, rolul și datoriile acestora

Nașii sunt părinții sufletești ai pruncului și garanții acestuia în fața lui Dumnezeu și a Bisericii, făgăduind că pruncul va fi crescut în credința creștină și că va fi un bun creștin. Nașul trebuie să fie creștin ortodox și cunoscător al credinței ortodoxe (membru activ al Bisericii Ortodoxe). O persoană poate garanta numai atâta cât ea însăși posedă și practică; ca atare, un neortodox nu poate fi garant, deoarece el nu are nici credința, nici practica necesară. Părinții copilului nu pot fi nași acestuia.

​

Timpul săvârșirii Sfântului Botez

Pentru botezul pruncilor nu există zile sau ceasuri hotărâte, pentru a nu se întâmpla să moară nebotezați. Dacă pruncul este firav si există temere că nu va trăi, el poate fi botezat îndată după naștere. Dacă nu, botezul se face de obicei până la 40 d zile după așterea pruncului.

​